Primul timbru din lume

Primul timbru din lume, numit Penny Black, a fost emis în Marea Britanie în luna mai a anului 1840. Implicit, nu există timbre mai vechi de acest an.

În 1837, tarifele poștale britanice erau ridicate, complexe și anormale. Pentru a simplifica lucrurile, Sir Rowland Hill a propus un timbru adeziv care să indice plata în avans a taxelor poștale. La acea vreme, practica era ca destinatarul să plătească taxele poștale la livrare, în funcție de foaie și de distanța parcursă. Prin sistemul propus de Hill, Penny Black permitea ca scrisorile de până la 14 grame să fie livrate la un tarif fix de un penny, indiferent de distanță.

Selecția

La 13 februarie 1837, Sir Rowland Hill a propus în cadrul unei anchete guvernamentale atât ideea unui timbru preplătit, cât și a unui plic preplătit, o foaie separată pliată pentru a forma o incintă pentru transportul scrisorilor. Hill a primit un contract pe doi ani pentru a gestiona noul sistem și, împreună cu Henry Cole, a anunțat un concurs pentru proiectarea timbrelor. Din cele aproximativ 2.600 de propuneri primite, niciuna nu a fost considerată potrivită, astfel încât a fost ales un desen brut aprobat de Hill, care prezenta un profil ușor de recunoscut al reginei Victoria. Hill credea că acesta ar fi dificil de falsificat.

Designul

Portretul Victoriei a fost gravat de Charles Heath și fiul său Frederick, pe baza unei schițe furnizate de Henry Corbould. Acest portret al Victoriei a rămas pe timbrele britanice până la moartea ei în 1901. Toate timbrele britanice încă poartă un portret a monarhului undeva pe desen. Primele timbre nu aveau nevoie să indice țara emitentă, astfel că pe ele nu a fost inclus niciun nume de țară. Regatul Unit rămâne până în ziua de azi singura țară din lume care nu își trece numele pe timbrele poștale; imaginea monarhului este suficientă pentru a indica Regatul Unit ca țară de origine.

Inițial, Hill a specificat că timbrele ar trebui să fie pătrate de 3/4 inch, dar a modificat dimensiunile la 3/4 inch lățime și 7/8 inch înălțime (aprox. 19 x 22 mm) pentru a permite scrierea în partea de jos. Cuvântul „POSTAGE” din partea de sus a desenului îl deosebește de timbrul fiscal utilizat de mult timp în Regatul Unit; „ONE PENNY” din partea de jos indică suma plătită în avans pentru expedierea scrisorii timbrate.

Fundalul portretului este format din puncte gravate fin. În cele două colțuri superioare se află cruci malteze cu discuri solare radiante în centru; literele din colțul inferior indică poziția timbrului în foaia tipărită, de la „A A” în stânga sus la „T L” în dreapta jos. Foile, tipărite de Perkins Bacon, conțineau 240 de timbre în 20 de rânduri de 12 coloane. O foaie completă costa 240 de pence sau o liră; un rând de 12 timbre costa un șiling. După cum sugerează și numele, timbrul era tipărit cu cerneală neagră. La 8 mai 1840 a fost emis un timbru de doi penny tipărit în albastru și care acoperea tariful cu două litere (până la 28 g).

Deși timbrele nu au fost emise oficial pentru vânzare până la 6 mai 1840, unele birouri, cum ar fi cele din Bath, au vândut timbrele neoficial înainte de această dată. Există plicuri ștampilate cu data de 2 mai, iar un singur exemplar este cunoscut pe un plic datat 1 mai 1840. Toate oficiile poștale din Londra au primit livrări oficiale de noi timbre, însă alte oficii din Regatul Unit nu au primit, continuând să accepte plăți în numerar pentru timbrele poștale pentru o perioadă.

Penny Black a circulat mai puțin de un an. O ștampilă roșie era greu de văzut pe designul negru, iar cerneala roșie era ușor de îndepărtat; ambele făceau posibilă reutilizarea timbrelor ștampilate. În februarie 1841, Trezoreria a trecut la Penny Red și a început să utilizeze cerneală neagră pentru ștampile, care era mai eficientă și mai greu de îndepărtat. Cu toate acestea, oamenii continuau să reutilizeze timbrele prin combinarea părții neanulate a două timbre pentru a forma un întreg neștampilat, astfel încât, în 1864, ca o măsură de protecție suplimentară, stelele din colțul superior al Penny Red au fost înlocuite cu literele de control din colțul inferior, în ordine inversă.